Protected by Copyscape DMCA Copyright Detector

vineri, 25 aprilie 2014

REPTILIENII - Fapt sau manipulare?!? 2

                                                                                                                 
 -partea a doua -

În încercările de a descifra ce se ascunde în spatele aproape-isteriei declanşate de cărţile şi conferinţele lui David Icke, şi implicit a fiinţelor reptiliene, am hotărât să privim în oglindă.  Adică am luat aşa, cum în mod normal trebuie să abordeze şi un istoric religiile, privind din prisma învinsului: zeii răi îi transformăm în buni şi invers.

Autori mai puţin prolifici, mai puţin influenţi, care au abordat subiecte care au atins lumea asta a conspiraţiei, a secretului, au fost blamaţi, au fost discreditaţi, carierele şi apariţiile publice au tins spre zero. Iar Icke e tot mai prolific. Nici cel mai mic semn că cineva e deranjat de poveştile lui. Şi atunci care e scopul? Dacă acei oligarhi care controlează media mondială nu sunt deranjaţi de „marele secret reptilian” dezvăluit public, dacă nu-i deranjează, putem să credem că e totul o minciună? Sau şi mai mult, poate că ii ajută această isterie.

Culmea ironiei o găsim în analiza simbolului reptilian. Cu excepţia creştinismului, şarpele este privit ca un element dual. Şi bun şi rău. La noi există ştima casei sau şarpele casei, care e un element pozitiv, dar există şi balaurul care e un element malefic. Nu vom dezbate dualitatea zeilor reptilieni a altor culturi şi popoare, nu acesta e scopul nostru. Scopul nostru e să înţelegem de ce există isteria reptiliană şi cine profită de pe urma ei.

Vedem o resuscitare a vechilor zei, de la Sumer până in Grecia, animismul reiterat cu fineţe în principalele culte şi religii. Un fel de tocană arhetipală modernă, o tentativă de uniformizare mascată a credinţelor. Şi cred că aici putem încadra şi reptilienii. Şarpele e un simbol regăsit în toate culturile străvechi, deci undeva în gene există o vibraţie, poate un flash din amintirea genetică, aşadar avem senzaţia că „e ceva” şi nu îl trimitem la plimbare pe Icke. Dar de ce se urmăreşte uniformizarea? De ce cu fiecare an tradiţiile şi obiceiurile etniilor şi comunităţilor (încadrez aici şi naţiunile per total sau comunitar) sunt înlocuite cu „tradiţii” internaţionalizate. Nu dau exemple, se ştiu.

Acesta e scopul? Nu ştiu. E doar o obsevaţie. Cu atât mai puţin ştiu care e scopul final şi dacă există un scop cu adevărat. Poate e doar o mondializare naturală, dar accelerată de unii cu interese multinaţionale. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu