Protected by Copyscape DMCA Copyright Detector

duminică, 27 iulie 2014

Noua Ordine cu metode vechi


















Acum e momentul să aflăm care e „jocul” pe care îl joacă cu adevărat elita, care sunt interesele pe viitor… nu NWO (New World Order) care zicem noi că e scopul final, deşi adevărul despre forma Noii Ordini nu o ştim, aici vorbim de „jocul” planificat cu plecare de la acţiunea Ucraina şi tot ce urmează.
Scurta ştire a agenţiei de presă Mediafax conţine următoarea propoziţie:
„Activitatea anchetatorilor internaţionali este complicată de confruntările armate dintre loialişti şi separatişti, care se intensifică, în pofida unui armistiţiu fragil în zona în care s-a prăbuşit avionul.”
Acum se pot preconiza câteva viitoare evenimente:
  1. Ajung anchetatorii acolo, îşi văd de trebă, fără incidente, vina e aruncată asupra separatiştilor şi indirect, cu ajutorul presei, asupra ruşilor care îi finanţează.
  2. Unul sau mai mulţi anchetatori e rănit, răpit sau ucis. Trebuie să intervină OSCE, NATO şi implicit armata SUA. Provocarea la adresa Rusiei va fi mare, iar reacţia ultranaţionaliştilor ruşi este impredictibilă.
  3. Mişcarea cea mai parşivă poate să vină însă din partea lui Putin. Acuzat de întreaga lume că refuză să pună capăt conflictului dintre separatişti şi loialişti, poate să arunce pe piaţă oferta de a trimite trupe să pacifice zona şi să ofere protecţie anchetatorilor.
Dacă se întâmplă varianta a treia, înseamnă că jocurile sunt mult mai parşive decât s-a crezut până acum. Înseamnă că UE o să facă pasul spre Rusia, iar până în 2020, aderarea ruşilor la Comunitate e garantată. Dacă trupele ruseşti o să se ţină de cuvânt şi o să părăsescă teritoriul ucrainean după „pacificare”, dovada că nu sunt aşa cum sunt prezentaţi în presa occidentală, o să se schimbe complet optica internaţională.
Varianta „fericită” de la punctul trei e însă şi cea mai improbabilă. Mă întreb ce se va întâmpla în cazul celorlalte două, pentru că eu cred că varianta patru, cea în care nu o să fie nici un incident şi anchetatorii o să-şi facă treaba netulburaţi, e utopica în viziunea mea.
Continui să nu cred în războiul generalizat, dar conflicte locale majore nu sunt excluse. Iar de data aceasta suntem prea aproape de focar ca să nu ţinem sub observaţie evenimentele. Şi asta îmi aminteşte de acei concetăţeni care spun că nu-i mai interesează politica, că s-au săturat şi că nu se mai implică. Dragi români, dragi europeni din România, dacă politicul doreşte implicarea noastră în război, e datoria noastră să ne intereseze politica; e datoria noastră să avem grijă de pacea ţării şi în limita posibilităţilor, de pacea regiunii noastre, Balcani sau Europa, fiecare cum se simte şi cum simte. Dar nu uita să simţi, nu uita să faci ceva, pentru copilul tău, pentru iubita ta/iubitul tău, pentru familia ta sau măcar pentru tine. Fii minim o voce!

Publicat pe Gebelezis

joi, 17 iulie 2014

Suntem monitorizaţi

Suntem monitorizaţi zilnic, 24 din 24, ne înregistrează convorbirile telefonice, poşta electronică, ba se mai laudă unii (nsa) că deţin tehnologie care permite sa fim ascultatţi de pe orbită. Până aici nimic nou, doar deranjant şi dădător de paranoia, celor mai sensibili. Nou (sau vechi) e că în zonele – locallităţile supuse supraveghierii continue, bateriile telefoanelor (cu predilecţie a celor „inteligente”) se descarcă într-un ritm nesimţit. Păi bine măi, mârlani de ocazie, pe banii noştri ne ascultaţi, pe banii noştri mergeţi în vacanţe, dar pe banii mei, de ce-mi distrugi jucăria? Ce, eu am spus ceva de mă-ta când a trebuit să reapelez, pentru că tu eşti prea prost să umbli cu aparatura de ascultare şi nu mă pot înţelege cu  interlocutorul?


Dar până la urmă, ce fac ei cu toata aceasta informaţie? După o statistcă mai veche (2013 - http://www.incont.ro/mobile-si-telecom/numarul-de-telefoane-mobile-va-depasi-populatia-globului-in-2014-cine-sunt-pamantenii-cu-cele-mai-multe.html)

suntem aproape omul si mobilul. 7 miliarde de oameni, vorbind în medie 10 minute pe zi, înseamnă 70 de miliarde de minute de procesat/înregistrat. Nu pun la îndoială puterea cibernetică de care dispun sau spaţiul de stocare, pun la îndoială faptul că în timp util se poate face ceva cu informaţia. Aşadar, ascultatul nu e pentru prevenirea terorismului sau a infracţiunilor, e doar pentru a ne creea nouă disconfort, paranoia şi pentru reamintirea faptului ca suntem sub ei, oricât am striga noi că suntem cei care deţin controlul prin vot. Poate şi pentru şantajat naivi care nu au aflat că la telefon nu există convorbiri private.

Până la urmă ce se întâmplă cu informaţia adunată? Păi e simplu: e vândută la licitaţie. Marile concerne au adevărate laboratoare de cercetare a comportamentului uman, unde se fac analize detaliate a dorinţelor noastre, nevoilor reale sau potenţiale, gama de produse şi servicii pe care ne-o pot vârâ pe gât, etc. De la bolile cele mai rentabile, până la amărâtul de şerveţel/batistă cu care ne ştergem mucii, totul analizat şi disecat ca să îl cumpărăm, ca ei să scoată profit maxim.  Un exemplu banal sau mai bine zis o întâmplare personală, veche de câteva zile: discutam cu soţia că vom avea nevoie de o măsuţă pentru laptop dacă vin călduri mari; la maxim trei zile de la discuţie primesc un mail publicitar cu câteva modele de măsuţe de laptop, cu preţuri perfecte pentru bugetul meu. Şi nici măcar nu căutasem pe Google.
 

Data viitoare când ajungi la casă întreabă-te dacă tot ce ai în coş e nevoia ta sau e ceea ce ai dori să cumperi. Întreabă-te dacă creierul tău a pus produsul în coş sau mâna ta a acţionat singură. Să nu crezi că metodele subliminale se rezumă doar la imagini sau cuvinte.

Rămâi liber şi învaţă şi pe alţii! 


Articol aparut pe Gebelezis